- decembrie 15, 2015
- Posted by: Vasile Iustin
- Category: Articole utile
Asa cum noua nu ne place sa stam cu gunoi in casa, nici pestilor nu le place sa li se descompuna mancarea de ieri sub aripioare.
Ca sa intelegem mai bine totusi ce inseamna curatenia in acvariu trebuie sa intelegem care este rolul filtrarii biologice in acvariul marin. In principal sunt trei scoli sau directii care ating acest subiect delicat, Metoda Berlin, Metoda Turf Scrubber si mai recent aparuta, metoda Jaubert.
In general, intr-un mediu acvatic inchis, cum este un acvariu, noi hranim locuitorii cu varii tipuri de hrana. O mare parte din mancare este mancata de pesti, o parte cade pe decor si este consumata de Clean Up Crew ( Cuc – echipa de curatare) si o parte din mancare ramane neconsumata si se descompune alaturi de deseurile eliminate de vietuitoare.
In orice tip de acvariu aceste resturi sunt transformate de bacterii in NH4 (amoniac) care este foarte toxic chiar si in cantitati mici. Amoniacul va omora cu usurinta orice vietuitoare din acvariu. Spre norocul nostru natura a creat bacteria Nitrosomonas care descompune NH4 in NO2 (nitrit). Nitritul este la randul lui toxic dar mai ok pentru vietuitoare decat amoniacul. Din nou, natura ne ajuta si bacteria Nitrobacter transforma NO2 in NO3 care este foarte putin toxic (este cunoscut de majoritatea oamenilor ca un simplu fertilizant de plante).
Majoritatea vietuitoarelor pot rezista la nivele destul de ridicate de nitrat (in general pestii suporta mai bine decat nevertebratele). Dar la concentratii ridicate apa devine toxica.
Cele trei metode de mai sus sunt folosite pentru a reduce nivelul de NO3 din apa in mod natural, fara schimburi de apa.
In general, un acvariu marin contine un strat de nisip de 4-5 cm pe care sunt asezate multe kilograme de piatra vie. Ideal ar fi ca piatra din acvariu sa aibe un litraj de 30-50% din volumul acvariului. Piatra vie vine din diferite zone ale globului, cum ar fi Fiji, Papua Noua Guinee, Caraibe, s.a. si contine alge, bacterii si animale marine. Fiecare din aceste organisme joaca un rol important in ecosistemul marin dar cel mai important rol este jucat de vietuitoarele microscopice; bacteriile.
Metoda Berlin consta in folosirea pietrei vii poroase care ofera un spatiu foarte mare coloniilor de bacterii atat la suprafata pietrei dar mai mult in interiorul ei. Pentru ca bacteriile traiesc mai bine si au mai mult loc in interiorul pietrei, apa trebuie sa fie foarte bine circulata si trebuie sa ajunga in centrul pietrei. Acest mix de piatra vie, cu substrat subtire de nisip si cu curenti puternici reprezinta in mare metoda Berlin.
Metoda Jaubert substituie piatra vie cu un strat gros de nisip (DSB – deep sand bed) de minim 12-15 cm care este asezat de cele mai multe ori peste un filtru de substrat. Ideea este ca DSB-ul sa ofere la fel de mult spatiu bacteriilor nitrificatoare ca si piatra vie.
Atat in metoda Berlin cat si in metoda Jaubert folosirea unui skimmer de proteine bun este necesara.
A treia scoala sau directie de filtrare biologica este cea cu macro alge (Algal Turf Scrubber). In aceasta varianta, apa este trimisa din acvariu in alte acvarii putin adanci unde sunt cultivate macro alge. Macroalgele folosesc NO3 ca si sursa de hrana si il scot din apa. Algele trebuie tinute sub control pentru a preveni o invazie.